În această săptămână am avut avut două ședințe de grup de lucru pe legea Asociațiilor de Proprietari. S-a analizat de la început până la art. 17.
Am ajuns la articolul 13, alin. c) „Divizarea”. Cum întreaga asociație trebuie să-și dea acordul pe această procedură, practic nicio Asociație nu se poate diviza.. Sunt cazuri în care, de exemplu, dacă într-un Ansamblu Rezidențial, un condominiu (care nu are datorii și are branșamente separate) vrea să se rupă și să nu mai depindă de decizia Asociației mari NU poate, pentru că “Asociația mare” se opune. Pentru o astfel de situație am propus simplu: ca în cazul în care are branșament separat și nu are datorii, doar tronsoanele, scările sau clădirile care sunt afectate de rupere să decidă această divizare. Vă spun sincer că această propunere a fost primită cu o mare rezistență.
Cu această ocazie, am profitat și le-am propus o altă direcție de gestionare a condominiilor / ansamblurilor rezidențiale, ce au viziuni diferite de dezvoltare. Nu este obligatoriu să le divizăm, ci le putem segmenta în cadrul aceleiași Asociații de Proprietari.
Haideți să luăm un exemplu concret: avem un ansamblu rezidențial cu 12 clădiri de apartamente, 2 parcări supra terane, 4 subterane, 10 zone de parcări terane, 4 locuri de joacă, o piscină, drumuri, alei, zone verzi, etc.
Vă imaginați cum arată o Adunare Generală? Știm că există puțin interes din partea proprietarilor de a participa și indirect deciziile se iau de către puțini oameni. DAR VREM SĂ SCHIMBĂM ASTA. Vrem ca mai mulți proprietari să fie interesați de spațiile comune pe care le împart cu ceilalți proprietari. Cum ar fi o Adunare Generală de 2000 de persoane?
Alt exemplu: dacă avem un bloc din cele 12, care vrea să-și monteze sisteme anti-incendiu și celelalte nu vor? Nu va putea, pentru că decizia este la Asociația mare. Sau dacă vrea să igienizeze scările etc. Vă imaginați și dumneavoastră, orice fel de modernizare venită la inițiativa acestui bloc, riscă să fie blocată.
Propunerea mea concretă a fost ca: în cadrul aceleiași Asociații, să se poată segmenta pe bucăți de utilitate unică, fără a diviza Asociația, fără a înființa alte asociații. Adică: în cazul de mai sus, putem avea 12 segmente de locuințe, 2 segmente de parcări supra terane etc. Când este necesară o decizie ce ține de un segment, se reunește sub adunare generală și decide pentru acel segment. Când este o decizie ce are impact asupra întregului Ansamblu Rezidențial / Asociația (exp. contract de deszăpezire pentru drumurile private ale AR), decizia este luată de reunirea deciziilor sub adunările generale. Simplu, democratic și fără nervi.
Din păcate, această viziune ce ține de normalitate este agreată de foarte puțini. Mă întreb: de ce?!
